22:22
Adriana
„Prin durere se sparge cochilia care vă acoperă judecata.
Precum sâmburele fructului trebuie să se crape, ca astfel miezul de taină să se poată dărui Soarelui: aşa trebuie să vă cunoaşteţi durerea.
Şi numai aşa veţi izbuti să vă păstraţi inima în înflorirea miracolului zilnic al vieţii:
Numai aşa durerea nu vă va părea mai puţin miraculoasă decât bucuria:
Iar voi veţi accepta vârstele inimii, precum totdeauna aţi acceptat anotimpurile trecând peste câmpiile voastre
Şi veţi veghea cu seninătate de‑a lungul tristeţii iernilor voastre.
O mare parte din durere voi înşivă aţi ales‑o,
Ea este doctoria amară cu ajutorul căreia neştiutul vraci din fiecare tămăduieşte Eul bolnav,
Mărturisiţi‑vă, aşadar, acestuia şi sorbiţi‑i leacul în tăcere şi linişte,
Fiindcă mâna‑i, cu toate că grea şi dură, este condusă de mâna binevoitoare a celui Nevăzut.
Iar cupa pe care v‑o oferă, chiar dacă vă arde buzele, a fost modelată din lutul pe care Olarul l‑a muiat cu propriile sfinte lacrimi.”
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu