23:36
Adriana
"...Chiar dacă totul părea o joacă a Destinului cu clipele noastre am înţeles că atunci când Destinul se joacă vorbeşte mai serios ca niciodată cu istoria sentimentală a existenţei noastre, cu năzuinţele şi speranţele acestor suflete care se căutau în negurile uitate ale eternităţii propriilor lor identităţi sacre.
De câte ori îmi amintesc despre tine îmi amintesc de faptul că există Dumnezeu iar eu l-am găsit prin tine. Chiar dacă la început vroiai să alergi de mine te urmam fiindcă vroiam să-L simt pe Dumnezeu mai aproape de sufletul meu.
Astfel te-am ajuns şi am reuşit să te fac să înţelegi că divinitatea noastră constă în aceste accidente ale aspiraţiilor noastre către sufletele noastre pereche, către sufletele pe care le iubim sau pentru care simţim acel fior al dragostei din care s-a născut întreaga omenire.
De aceea am dorit să-ţi cunosc natura sufletului tău, fiindcă oricât de minunată ar fi o privelişte sentimentală în epistole şi fraze calde, ea nu va putea fi niciodată pe deplin simţită dacă nu te plimbi pe aleile străjuite de trandafirii sentimentelor sale, dacă nu vei sta între aceşti trandafiri admirându-i şi simţindu-le parfumul suav.
Atunci am înţeles că sufletul tău este inundat de lumina divină a verii sentimentale, de trandafiri si alei peste care nu vor trece niciodată paşii altui suflet decât ai mei.
Am înţeles că alături de tine printre trandafiri sunt mai puternic mai fericit şi mă regăsesc, eu cel pierdut, străinul din mine, alături de tine, cum tu te vei regăsi în mine, cum nici un alt suflet nu va străbate vreodată aleile sentimentale ale sufletului meu decât tu, iubirea mea cea mare.
Ce ar fi fost fără acel accident al iubirii, al întâlnirii noastre?...."
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu