19:59
Adriana
Cântata e femeia si-a fost de când e lumea
Regina multor versuri ce scrise-au fost de multi
E floarea ce rãsare pe unde treci , bărbate
Si te îndeamnã-n soaptã iubirea sã-i asculți
Ascunde-ti fericirea în trupul ei suav
Scufundă-te-n adâncul din ochii ei albaștri
Si uitã-ti azi fiinta în inima-i de aur
Ce-ti va pãstra sãrutul chiar dincolo de aștri
Iubita esti femeie , de suflete rebele
Ce-ascund în ei bãrbatii mereu ca niste prunci
Nevoie au de tine , esti drumul lor spre stele
Deschis mereu în noaptea de-acum si de atunci
Pe buzele-ti prea roze sãruturi dulci valsează
Împrăștiind ecouri spre ochi ce te privesc
Tu stii sã ierti , femeie, greseli ce sting destine
Dorindu-ti nu mai mult decât un ”te iubesc”
De ce plâng trandafirii atunci când esti departe ?
De ce dispare visul fãrã a ta scânteie ?
Lumină si culoare dai vietii care trece
Nimic n-ar exista , de n-ai fi tu , femeie !....
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu