"Iubitul a întrebat: Cum ţi-ar face plăcere să te ating?
Iubita a răspuns:
Mi-ar plăcea să mă atingi ca şi cum mâine ai pleca undeva foarte, foarte departe şi ai vrea să-ţi aminteşti de fiecare parte a corpului meu, de netezimea pielii mele, de toate văile şi rotunjimile care alcătuiesc trupul meu.
Mi-ar plăcea să mă atingi ca şi cum ai fi orb, ştiind că mă iubeşti nebuneşte, dar nereuşind vreodată să mă vezi.
Atinge-mi faţa, sânii, coapsele.... Învaţă cum "arăt", imaginează-mă în minte atunci când mâinile tale îmi explorează formele.
Mi-ar plăcea să mă atingi ca şi cum mâinile tale ar fi mâini vindecătoare, emanând energia iubirii în fiecare mângâiere.
Mi-ar plăcea să mă atingi ca şi cum te-ai hrăni prin mângâiere. Hrăneşte-te din mine, potoleşte-ţi setea de fericire cu iubirea ce o port în mine.
Mi-ar plăcea să mă atingi ca şi cum m-ai hrăni prin mângâierile tale, ca şi cum atingerea ta mi-ar dărui viaţă şi fericire.
Mi-ar plăcea să mă atingi ca şi cum mâinile tale ar fi pensule şi atunci când mă mângâi îmi colorezi fiecare parte a corpului cu lumini şi nuanţe strălucitoare, scânteietoare, orbitoare.
Mi-ar plăcea să mă atingi precum un sculptor care tocmai şi-a încheiat opera, şi acum netezeşte din nou fiecare parte pentru a-i da strălucire.
Mi-ar place să mă atingi ca şi cum mâinile tale ar fi foc, transformând în cenuşă ceea ce este impur şi păstrând doar aurul pur al sufletului meu.
Mi-ar plăcea să mă atingi ca şi cum aş fi în eternitate Iubita ta."
Fragment din "Povestea adevărată a iniţierii unui shaman", de Amarananda Bhairavan
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu