Fernando Savater - despre relatia in cuplu

Doi indivizi pot ramane impreuna din diferite motive: economice, pentru a mentine o structura familiala, ca sa-si creasca si sa-si ingrijeasca fiii. Insa afectiunea si dragostea trebuie sa fie cele mai importante motive pentru ca doua persoane sa traiasca impreuna, in aceasta epoca individualista si hedonista*.

Afectiunea si dragostea nu au de ce sa fie istovitoare sexual. Este posibil sa tii foarte mult la cineva si sa doresti sa-ti imparti viata cu acea persoana, si totusi sa vrei sa faci dragoste cu altcineva, fata de care simti curiozitate sau atractie, dar alaturi de care nu ai nici cea mai mica intentie sa-ti petreci viata.

Prin urmare, poate exista o disociere intre afectiunea pe termen lung - cea care te ajuta sa convietuiesti, sa impartasesti munca, preocuparile, interesele si sa ai grija de o familie - si interesul sexual, punctual, care este ceva mult mai ludic, in stransa relatie cu satisfacerea simturilor, ceea ce nu poate sa aiba o mare insemnatate. Altfel spus, exista persoane alaturi de care vrem sa traim si altele cu care dorim sa facem dragoste, dupa cum exista si momente in care vrem sa facem dragoste cu persoanele alaturi de care ne face placere si sa traim.

Aceasta disociere se vede tot mai limpede si probabil ca, nu peste mult timp, faptul ca cineva face dragoste cu alte persoane, in afara cuplului stabil nu va mai fi un motiv de ruptura afectiva, nici de despartire a celor ce vor sa traiasca impreuna.

Fragment din Cele zece porunci in secolul al XXI- lea de Fernando Savater

*hedonism - conceptie etica potrivit careia scopul vietii este placerea; eliberarea de suferinta; tendinta exagerata in cautarea placerii